W -INFORMATII CAPRINE

De ce slăbesc caprele

Pe toată perioada campaniei de montă şi ulterior acesteia, condiţia corporală a caprelor are un efect major asupra activităţii de reproducţie şi a evoluţiei gestaţiei.
Caprele slabe intră mai greu în călduri, frecvent rămân infecunde sau avortează.

Reducerea masei corporale, fără a observa semne de îmbolnăviri, poate fi determinată de o hrănire deficitară.

Nutriţioniştii împart cazurile cronice de slăbire în două categorii: neasigurarea unei cantităţi adecvate de hrană sau nutrienţi şi imposibilitatea animalelor de a consuma hrana disponibilă.


Raţia furajeră

Indiferent de sistemul de creştere, neasigurarea cantităţii zilnice de furaj (raţiei) se poate datora unor cauze diverse ca: subdimensionarea frontului de furajare şi de adăpare, stoc de furaje limitat, condiţii atmosferice vitrege etc.

De asemenea, o varietate de furaje pot fi consumate în cantităţi limitate datorită lipsei abilităţii animalului de a le obţine.

Cu privire la deficienţele de nutriţie, nivelul inadecvat de energie sau proteină este cel mai adesea implicat în slăbirea animalelor.

Analiza furajelor poate fi necesară pentru a stabili conţinutul proteic şi energetic pentru raţiile utilizate în condiţiile în care soiurile de plante sau grăunţe noi cultivate pot avea o compoziţie chimică diferită de cea a soiurilor utilizate anterior.

Deficienţa în cobalt poate fi o cauză specifică de slăbire la capre fără a localiza semne ale unei boli.

Caprele care consumă masă verde sau fibroase provenite dintr-o regiune în care solul este deficitar în Co vor avea apetit scăzut, păr aspru, devin anemice şi vor slăbi progresiv putând să moară după câteva luni.

La păşune manifestarea carenţei în Co trebuie să fie diferenţiată de paraziţii gastrointestinali care produc aceleaşi semne clinice. Diagnosticul poate fi stabilit ca răspuns la administrarea parenterală (injectabil) a vitaminei B12 sau oral, a unui compus ce conţine cobalt.

Apetitul revine la câteva zile după tratament.

Deficienţa în cupru are ca efect scăderea sporului în greutate la tineret. Semnele clinice sunt diverse şi se manifestă prin: anemie, defecte de pigmentare ale învelişului pilos, conjunctivite, diaree, necoordonarea mişcărilor la iezii noi născuţi şi ataxie la tineret.

În situaţia în care calitatea furajelor este extrem de scăzută (primăvara) se poate manifesta hipovitaminoza A prin slăbire în timp.

Alte semne ale acestei afecţiuni sunt: scăderea activităţii vizuale sau orbire, afecţiuni ale corneei, lăcrimare şi manifestări nervoase dintre care pot fi amintite convulsiile.

Imposibilitatea caprelor de a consuma furajul distribuit se poate datora unor probleme legate de: comportament, integritatea cavităţii bucale, orientare şi locomoţie.

Manifestări comportamentale

Chiar în situaţia în care frontul de furajare este asigurat caprele care nu se integrează în ierarhia socială a turmei pot fi ţinute departe de hrană de către caprele dominante.

Acest lucru poate fi pus în evidenţă prin observaţii asupra comportamentului animalelor în timpul hrănirii. Relotizarea caprelor sau hrănirea individuală poate rezolva această problemă.

În timpul sezonului de montă ţapii slăbesc adesea datorită timpului redus alocat pentru a consuma furaj, ei petrecând o perioadă mare de timp în căutarea caprelor în călduri.

În acest caz este necesar ca la începerea sezonului de montă masculii să fie sănătoşi şi în stare bună de întreţinere pentru că slăbirea e inevitabilă în timpul efectuării montelor.

Dacă sunt disponibili mai mulţi ţapi, este bine ca aceştia să fie împărţiţi în două grupuri: o grupă, care montează în turmă 3-7 zile şi o grupă în refacere, ce cuprinde masculi întreţinuţi în boxe individuale hrăniţi stimulativ cu masă verde, fân şi concentrate la discreţie.

Integritatea cavităţii bucale

Caprele a căror mandibulă este mai scurtă sau mai lungă decât maxilarul pot să aibă probleme în prehensiunea şi masticarea eficientă a furajelor.

Uzura excesivă sau pierderea dinţilor are o frecvenţă redusă la capre datorită abilităţii de a alege părţi ale plantelor care se află la distanţă mai mare faţă de sol şi a căror digestibilitate este mai ridicată (frunze, flori muguri).

Ca urmare încărcătura de praf sau nisip este mai mică şi dinţii nu se vor uza repede. Caprele nu consumă scoarţa copacilor decât în situaţiile în care sunt private de hrană.

Uzura dinţilor poate fi avansată în cazul în care prin dieta zilnică nu se asigură calciul la nivel de necesar sau dacă raportul Ca/P este inadecvat. Când suprafaţa de tăiere şi de masticaţie a dinţilor este deformată excesiv ingesta şi digestia furajelor sunt mai reduse.

Afecţiunile peridontale pot constitui cauze secundare ale pierderii dinţilor.

Furajele aspre sau spinii unor plante pot pătrunde între gingie şi dinţi provocând infecţii urmate de căderea dinţilor afectaţi. Pierderea incisivilor sau a molarilor se mai poate datora mestecării unor obiecte dure, lovituri, etc.

Căderea naturală a dinţilor, în special a incisivilor, se produce cu timpul la caprele bătrâne.

Pierderea capacităţii de orientare

Animalele care orbesc spontan, din diverse cauze, pot consuma cantităţi mici de furaj dacă ţarcul unde sunt întreţinute rămâne neschimbat. În spaţii largi, însă, caprelor le lipsesc semnele după care se ghidează pentru a ajunge la sursa de hrană şi slăbirea este mai pronunţată.

În alte cazuri, ochii pot fi acoperiţi de părul crescut excesiv motiv pentru care consumul de hrană este ineficient din cauza vederii parţiale. De multe ori pe fondul slăbit al organismului apar diverse boli care duc la decesul animalului.

Orbirea caprelor poate fi determinată şi de hipovitaminoza A, răniri ale corneei, (urmate de cheratoconjunctivită) şi ca urmare a evoluţiei poliencefalomalaciei.

Cauze mecanice cele mai frecvente ale pierderii vederii sunt: înţeparea la păşune cu spini, ramuri sau garduri de sârmă, lupta între animale, loviri cauzate de om etc.

Probleme de locomoţie

Şchiopăturile, din diverse motive, produc suficientă durere pentru a ţine caprele departe de hrănitori. Ele vor sta mai mult culcate şi vor consuma puţină hrană sau deloc ceea ce duce inevitabil la slăbire.

Şchiopăturile pot fi provocate de necroza copitei (necrobaciloză), opăriri, arsuri sau abcese. Poliartrita bacteriană cronică poate afecta iezii foarte tineri prin infecţia restului de cordon ombilical care nu a fost dezinfectat după fătare.

Mycoplasmoza sp. şi virusul artritei encefalice caprine (CAE) pot provoca, de asemenea, artrite la capre urmate de şchiopături.

Cauzele neinfecţioase care reduc abilitatea caprelor de a se hrăni sunt: fracturile, traumatisme ale membrelor, afecţiuni nervoase sau rahitism, ca urmare a dezechilibrului mineral.
Răspunde Raportează
ClaraMariana
ClaraMariana 25 noiembrie 2014
Cresterea caprinelor – ‘’Capricultura’’ este o indeletnicire veche, ca si cea de crestere a ovinelor –‘’Ovicultura’’, aceasta constituind o importanta sursa de produse alimentare si nealimentare din cele mai vechi timpuri.
Orientarea spre acest sector se datoreaza in primul rand cresterii rapide a populatiei si a duratei de viata a omului, precum si a orientarii acestuia spre o alimentatie cu produse alimentare de origine animala cu valoare nutritiva ridicata. Pentru realizarea acestui reziderat un volum foarte important il are dezvoltarea sectorului de crestere si exploatare a caprinelor.
Caprinele au o serie de particularitati specifice cum sunt: precocitatea sexuala, prolificitatea ridicata, precum si calitati dietetice deosebite ale laptelui si carnii. Asa se explica faptul ca in ultimii ani efectivele de caprine au crescut permanent, atat pe plan mondial cat si in Europa si in tara noastra.
Avandu-se in vedere particularitatile biologice si morfo-productive ale caprinelor trebuie acordata o importanta deosebita tehnologiilor de crestere si exploatare a acestora ; de felul cum vor fi respectate va depinde si eficienta economica a acestei activitati.
O insemnatate deosebita o are in acest context pregatirea pentru stabulatie (iarna) a caprinelor dintr-o ferma (capre mame, tapi si tineret de inlocuire a turmei de baza) dupa ce s-a acordat atentia cuvenita perioadei de monta; pe baza evidentelor zootehnice, se stabileste un plan cu privire la fatari, intarcari, precum si intocmirea ratiilor furajere pentru fiecare categorie in parte.
Tinand o evidenta corecta a registrelor de ferma se cunoaste intreg ciclul de productiv al animalului : data nasterii, parintii, data montei/fatarii, controlul productiei de lapte si a produsilor obtinuti. Totodata aceasta este benefica pentru inscrierea in ‘’Asociatia Nationala a Crescatorilor de Capre- Caprirom’’, asociatie care acorda sprijin informational si tehnic in cresterea si exploatarea caprinelor.
Referindu-ne la caprele mame (de lapte) precizam ca durata gestatiei este de 5 luni (145-155 zile), fiind mai scurta cand caprele au mai multi produsi, iar prolificitatea este in medie mai mare de 2 iezi/fatare la primipare. Cunoscandu-se cu aproximatie data fatarii (este bine ca aceastea sa fie cat mai grupate – procedeu obtinut prin inseminare artificiala) se impun a fi luate urmatoarele masuri :
1. se intrerupe mulsul caprelor cu o lactatie de peste 10 luni, acordandu-se un ‘’repaus mamar’’ de minimum 4-6 saptamani inainte de fatare ; in caz contrar mamele vor avea o productie de lapte mai mica, iar greutatea iezilor la fatare va fi de asemenea mai mica;
2. mulsul nu se opreste brusc, ci se reduce treptat de la 2 mulsori pe zi la o mulsoare pe zi, apoi la 2-3 zile (‘’usurarea ugerului’’) pentru a preveni mamita ;
3. amenajarea spatiilor (adaposturilor) pentru caprele gestante ;
4. cand fatarile au loc iarna, se impun crearea si mentinerea unui microclimat corespunzator intr-un adapost cu o temperatura de 10-15 gr.Celsius, fara curenti si umezeala si un asternut din paie curat si uscat;
5. compartimentarea spatiilor prin pregatirea boxelor de fatare (unde se introduc caprele avansate in gestatie) si a boxelor comune pentru caprele cu iezi, care vor avea refugii (‘’scoala’’) pentru iezi. In aceste refugii iezii vor gasi fan de otava de leguminoase si nutret combinat la discretie, fapt ce va duce la obisnuirea mai rapida cu furajele. Obisnuindu-se mai rapid cu noile furaje, iezii pot fi intarcati mai timpuriu si vor suporta mai usor stresul de intarcare, iar mamele furajandu-se in liniste vor avea o secretie a laptelui mai intensa si mai buna.
6. asigurarea din punct de vedere cantitativ si calitativ a furajelor pentru toata perioada de stabulatie (150-180 zile) din productia proprie sau din achizitii ;
7. furajarea se va face tinand cont de greutatea corporala si stadiul gestatiei , iar dupa fatare si din punct de vedere al produsilor obtinuti, cantitatea si calitatea laptelui ;
In prima parte a gestatiei se pot utiliza in proportie mai mare nutreturi fibroase si suculente, ratia completandu-se cu nutreturi concentrate. In structura ratiei pot intra 1-2 kg fibroase/cap/zi, 2-3 kg suculente/cap/zi si 0,8-1,0 kg concentrate/cap/zi.
In partea a 2-a a gestatiei, caracterizata printr-o crestere rapida a fetusului, alimentatia acestei perioade va avea influenta nu numai asupra greutatii iezilor la nastere ci si asupra viitoarei productii de lapte. Pentru aceasta perioada hrana va fi majorata cu cca. 20-30% pentru energie si proteina si va cuprinde fanuri de buna calitate (cca.2-3 kg/cap/zi), concentrate (cca.1,0-1,2 kg/cap/zi), reducandu-se nutreturile suculente.
Redam mai jos norme de hrana orientative pentru capre gestante cu o greutate corporala de 50 kg :
UN = 1,3-1,7 /cap/zi
PD = 110-180 g/cap/zi
SU = 1,8-2,2 g/cap/zi
Ca = 5,5-11,0 g/cap/zi
P = 3,5-7,3 g/cap/zi
Sare = 9,0 – 11,0 g/cap/zi
Caroten = 15-23 mg/cap/zi
8. respectarea cu strictete a protocolului de vaccinari si a actiunilor sanitar-veterinare specifice speciei caprine.
De felul cum vor fi respectate tehnologiile de intretinere si exploatare a caprinelor pe toata perioada de stabulatie (microclimat, furajare,etc) alaturi de cele legate de varsta si rasa acestora vor depinde si rezultatele economico-financiare ale acestei grele dar frumoase activitati.